El însuşi are faţă de cititor maniere de prost-gust. E vanitos, pedant, îşi etalează cu încîntare şi fără subtilitate erudiţia, îşi întrerupe povestirea pentru a vă spune : „Sculptura este, ca şi arta dramatică, cea mai grea şi totodată cea mai uşoară dintre toate artele. — Michelangelo, Michel Colurnb, Jean Goujon, Fidias, Praxiteles, Policlet, Pujet, Canova, Albert Dürer se înfrăţesc cu Milton, Vergiliu, Dante, Shakespeare, Tasso, Homer şi Moliere, înfăptuirea aceasta e atît de măreaţă, încît o singură statuie poate să-1 facă pe un artist nemuritor... Dacă Paganini..."1 Şi încă două pagini de reflecţii tot atît de noi şi de originale.
În altă parte, o disertaţie despre prezicere, în alta despre amorul la englezi în comparaţie cu amorul la francezi (Crinul din vale). Domnul Homais şi-a amintit de acest lucru în convorbirea lui eu Rodolphe despre femeile din diferite ţări. Dar, cum domnul Homais e un om de gust, a scurtat-o.
Balzac are idei de ajutor de notar dintr-un oraş mic cu privire la aerul şi aspectul exterior al artiştilor : „Tânărul acesta, cu o înfăţişare ciudată, neobişnuită, ce trădează firile de artist, îl impresiona mult pe Lucien"2 (Iluzii pierdute). Oare nu s-a uitat niciodată nici la Hugo, nici la Lamartine, ci numai la ultra democraţii din 1830 ?
Îşi întrerupe unul dintre cele mai frumoase romane (O gospodărie de burlac în provincie) pentru a vă istorisi cu de-amănuntul farsele reuşite ale tagmei Cavalerilor Fără Treabă de la Issoudun, şi umple treizeci de pagini cu renghiuri urâte, lipsite de orice haz, pe care el le găseşte amuzante, de mîzgălitori dintr-o subprefectură.— Pretutindeni vădeşte acea veneraţie plină de încîntare şi cam neghioabă faţă de moravurile pariziene şi acea ironie greoaie faţă de moravurile din provincie, care este semnul distinctiv al provincialului însuşi şi pe care Moliere o semnalase încă în Cathos şi contesa de Escarbagnas. Musset n-a luat niciodată în zeflemea subprefecturile. Era prea parizian pentru a o face.”
E. Faguet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu