Voi strânge lumină în pumni
Apoi o voi revărsa
Pe obrazul tău tânăr
Din coborâtoare din norduri poeni
(Piele fină ca botul căprioarei,
Lână de miel,
Cercuri închise în
Catifea din Altai).
Îmi voi spăla mâinile-n râu,
Râul descoperit de mine
Sub scoarța pământului,
Neatins de vânturi și ploi,
Păstrat de la facerea lumilor.
Îți voi șterge lacrimile
Cu frunze de tei,
Florile vor lăsa
Muguri de miere,
Atinși de aripa
Reginelor mame.
Știu că deja cânți,
Miracolul s-a făptuit
Așa cum opresc țâțele mamei
Durerea pruncului.
Atinge-ți sânul,
Fecioară dintre dealuri,
Când te-am sărutat
Am ascuns între ei
Leacul nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu