Ia-mi durerea, soră mireasă,
Lasă-mă să te privesc pe deal,
Nu mă trimite încă acasă,
Unde s-a spart vechiul val.
Vântul pătrunde prin zid,
Prin geam se aud osanale,
Acum abia se zărește un rid,
Curând s-or ivi șanțuri în vale.
În ele, toate iubirile ard
Ca frunzele strânse în stog
Dar tot te aștept lângă gard,
Singur, ca un ciudat inorog.
Pot să mă sec ca leneșul melc
Rămas fără apă și fără de aer
Dar nu dipar făr să-încerc
Povestea-nșirată pe caier.
Atinge-mi genunchiul și coasta
Cum fiara din câmp puii adulmecă,
Alungă cu o vorbă năpasta
Pe mine de mine mă vindecă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu