Pășea calmă mânza
După mămica ei iapa,
Câmpia se întindea
La picioarele lor
Precum marea înaintea
Corăbierului meșter.
Cerul privea spre două generații
Ca la prima minune
De dinaintea preistoriei,
Eu priveam mersul lor de balerine
Și-l întrebam pe Newton
După care lege a mecanicii
Atâta trup dansează
Când pe patru, când pe două picioare.
Savantul a tot calculat necalculatul,
A ridicat privirea spre nori
Și mi-a răspuns demn
Că sunt lucruri
Destule
Pe care nici mintea lui
Nu le deslușește.
Cum vrei, prințesă,
Să pricep eu
Cum ai devenit tu femeie
Printr-un singur
Triplu salt
Spre norii iubirii.
Privește mirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu