Pagini

vineri, 13 aprilie 2012

Ce seară, Domnule, ce noapte!

Bat clopotele a turbare, Domnule,
Curg lacrimi din limbile lor de plumb.
Tatăl însuși își va acoperi fața.

Ce zi ai în față, Domnule,
Ce zi fără surprize,
Iar tu ai vrea să fie altfel.
Pentru tine.
Pentru ei.
Pentru mine.

Încă nu știu de e bine
Că Pământul a înghițit sângele scurs.

Urlă sângele lui Abel,
Sângele celor morți pe nedrept.
În seara asta vor încremenii oasele
În mausoleuri,
La Mărăști, Mărășești
Și în alte locuri cu Mare și Mării văduve
Sau orfane
Va fi tăcere.

Ce otravă aș fi băut astăzi, Domnule,
Ce chinuri mi-ar fi brăzdat trupul,
Ce borhot ar fi fost creierul meu
De n-ai fi stat cuminte pe cruce.

De-aș putea, Domnule,
Te-aș da jos,
Dar nu am habar cine în locul tău
S-ar urca.

Fiu al fricii,
Făptură a firii,
Tremur și tac.

Ce noapte te așteaptă, Domnule.
Singura scăpare vine peste
Trei zile.

Neînchiate:
În bunătatea ta le-ai scurtat.
Ce daruri mi-ai dat, Domnule,
Ce zile mi-ai pregătit, Presfinte.

Un comentariu:

nicoletteorghidan/wordpress.com spunea...

Sufletul si mintea curate, trupul asemeni gandului, fapta asemeni mintii! Ce poate fi mai sublim in Vinerea Mare?