Pagini

marți, 10 ianuarie 2012

Dorința lui Mihai Întâiul Împăratul Românilor

El voia să privească marea.

L-au dus la marginea târgului,
Apoi i-au improvizat o orchestră
De claxoane,
Frâne de tranvaie
Și soliste specializate
În dă-mi și mie un ban, boierule,
Că-mi moare ăsta micu de foame.

El voia să aibă codrul aproape.

Codru s-a desființat
Și dealurile au alunecat spre Buda
Că brazii miroase a tămâie evropenească.

El voia să-i fie somnul lin
Și i-au înghesuit lângă
Odaița din lut
Fel de fel de puternici
Ai zilelor efemere
De nu se mai știe cine e
Huțul și cine păgubașul
(Doar la turnători se mai face deosebire
Că se cunosc între ei).

În acest caz, Împărate,
Mă fac preș,
Iar de vei vrea cândva
Să oftezi,
Jur că tot neamul meu de basarabi
Îți va săruta tălpile.

Niciun comentariu: