Atacul „la
baionetă” al lui M. R. Paraschivescu din „Scânteia” pornea de la un articol
al lui Arghezi, pe care-l reprodusese şi
„Dreptatea” ( Foaia dlui Maniu, cum o numeşte M.R.P.), „aflată în mare carenţă
de ideologie, şi compensată de urgenţă prin domnii Vl. Streinu, Şerban
Cioculescu, Coposu şi C. Tonegaru...” Peste două săptămâni, Paul Cornea se va
ocupa de unul dintre „demascaţi”, tot în oficosul partidului comunist, în
articolul „Tendinţe în opera de artă... sau paradoxul dlui Streinu” (
„Scânteia”, 16 martie, 1947).
Vina
criticului literar Vladimir Streinu îi pare lui Paul Cornea şi mai mare decât a
lui Arghezi, căci ar cuprinde chiar atacuri la adresa comuniştilor francezi, în
condiţiile în care se ştia (ştia dl. Paul Cornea!), nu-ţi place un scriitor
comunist, dai în doctrina literară a partidului comunist, deci dai în
Internaţionala comunistă. „Dl. Streinu, scrie Paul Cornea, polemizează de data
asta cu Partidul Comunist Francez,
dornic probabil să lichideze stânga franceză aşa cum - ştie toată lumea! - a
isprăvit-o rapid pe cea românească.
Domnia sa afirmă că estetica propusă de comunişti este partizană (ceea ce duce la stil cazarmă, fabrică, propagandă etc!) şi
că prin această concepţie dispare orice deosebire între francezul comunist şi
germanul hitlerist!”... O observaţie de
bun simţ a lui Streinu, verificată de istorie, după care extremele se atrag,
devine pentru Paul Cornea cap de acuzare împotriva criticului: „Afirmaţia din
urmă, obrăznicie neîndrăznită până acum, pe câte ştim, nici măcar de organul
P.N.Ţ., nu merită să fie discutată. Înseamnă să terfelim amintirea unei lupte
care a stârnit admiraţia omenirii întregi, să azvârlim cu noroi în tot ce a
fost mai pur şi mai demn de respect din faptele trecutului apropiat: efortul
maselor populare, conduse de comunişti pentru a se dezrobi de sub tirania
cotropitorului nazist şi a-şi cuceri libertatea.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu