era să strig,
când am văzut
cum se reflectă în lumina
strecurată de ploaie
şi nu era doar pisica
darul adus
de-ntâmplare -
un ochi râdea,
un ochi plângea,
amândouă inimile
se împleteau
de nu mai ştiam
pisică sunt
sau luna rotundă ca
o speranţă nerostită vreodat.
Şi când
te-am văzut
fără val
devenisem adolescent
şi darul a fost un mânz nechezat, cu piciorul
din faţă roşcat,
cu picioarele lungi
ca ziua de post,
ca păcatul de negru
gândul că am să-l pierd.
Şi un ochi plângea,
şi un ochi râdea
şi spuneai da
şi spuneai nu
cerându-mă.
Şi m-am odihnit
ca în mormânt
şi am intrat în mormânt.
şi m-am trezit la viată.
şi un ochi plânge
şi un ochi râde.
Doar că nu ştiu
de ce plâng ochii tăi.
Ajunge plânsul meu,
abia mă învăţasem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu