„Semnele şi simbolurile sunt folosite
pentru a identifica şi atrage atenţia spre lucrurile la care se face referire.
Semnele au cateodată un caracter arbitrar, sunt bazate pe o analogie reală şi
onestă şi sunt în general mai uşoare decât simbolurile. De exemplu, săgeţile
sunt folosite pentru a arăta direcţii. Simbolurile sunt de obicei bazate pe
asemănare, metafore sau comparaţii. În Japonia, de exemplu, floarea de cireş
este un simbol al samuraiului deoarece este frumoasă, înfloreşte devreme şi
moare repede.Totuşi, uzul simbolurilor este arbitrar. De exemplu, culoarea
roşie este un simbol pentru milostenia creştină şi pentru comunism şi
conflictul dintre clase.
Cum simbolurile sunt independente de
limbaj, ele pot fi folosite pentru a comunica dincolo de barierele lingvistice.
De exemplu, simbolurile erau folosite de-a lungul drumurilor vechi. Mai recent,
evenimente internaţionale cum ar fi olimpiadele, folosesc foarte mult
simbolurile. De fapt, Katzumie Masaru, directorul de artă al olimpiadelor din
Tokyo, a inventat multe dintre simbolurile care se folosesc astăzi (Modley,
1976).[1]
[1] Fred J.
Jandt, An Introduction to Intercultural
Communication, 4th edition, Thousands Oaks, Sage Publications,
2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu