„În istoria umanităţii există un fapt capital, de care
trebue să ţinem seamă: corcirea omenească. Asistăm, încă din timpurile preistorice,
la uriaşe migraţiuni de popoare şi, din epoca neolitică, la o extindere a
relaţiunilor comerciale, care au avut desigur ca efect nenumărate încrucişări
între rase: „Sunt cincisprezece sau douăzeci de mii de ani, scrie abatele
Breuil, de când ultimii reprezentanţi ai unei foarte vechi umanităţi sfârşeau
de a se întinde la capătul occidental al lumii care este Europa; acest grup
eteroclit de tipuri umane, care este confundat sub numele de Homo sapiens, era
aproape tot atât de deosebit ca astăzi... Problema originii raselor trebuia,
aşadar, să fie acum vreo douăzeci de mii de ani aproape tot atât de încâlcită ca astăzi". [1] Ce să mai spunem de vârsta istorică, de
uriaşa frământare de elemente umane pe care o reprezintă invaziile, războaiele
şi chiar extinderea relaţiunilor pacifice între popoare? In afară de aceasta,
neputând defini rasa, aşa cum se cuvine, prin criterii somatice precise,
noţiunea s'a extins înglobând în ea însuşiri psihice, morale şi chiar politice.
Ce să spunem de acea definiţie a profesorului Gunther, potrivit căreia rasa ar
fi o „combinaţie de caractere fizice şi morale", rasa nordică
deosebindu-se mai ales prin ,,voinţă chibzuită", „dreptate
cavalerească", „sinceritate", „eroismul cel mai pur",
„însuşirile de şef" etc? Ce să spunem mai ales de această afirmaţie a
d-lui Th. Fritsch că „însuşirile morale sunt cele mai sigure criterii
rasiale", astfel că „toţi cei care simt şi gândesc în acelaşi mod, toţi
cei care nutresc aceleaşi idealuri, trebue să fie înrudiţi din punct de vedere
rasial"?
Nu numai că aici este o falsificare vădită a ideii de
rasă. Dar este şi ceva în plus: dacă lucrurile stau astfel, dacă, aşa cum se
recunoaşte dealtfel, orice popor este un amestec de rase, dacă, pe de altă
parte, ceea ce se denumeşte astfel printr'un adevărat abuz, se defineşte
printr'un ansamblu de caractere psihice, morale şi chiar sociale, elementul
biologic încetează să apară ca factor esenţial al evoluţiei sociale. Raportul
se inversează: compunerea etică a unui popor, la un moment dat, este
rezultatul evenimentelor sociale, şi rasa este un produs al istoriei.”
Armand Cuvillier
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu