Pasăre venită din depărtare,
Nu desluşesc forma ce-o ai,
Eşti trimisă de care pe care
Pentru jocul cu viaţă şi vai.
Aş putea spune: din cer vii
Aşteptam de mult aşa sol
Şi s-ar pricepe de ce te-aş sorbi
Ca pe-un cântec cu mi şi cu sol.
Poate vii chiar din adânc
Dar ce-o însemna jos şi sus
Când secundele şi secolii mânc
Din privirea tocită de-apus.
Pleacă din calea săgeţii
Chiar dacă nu voi uita
Cum vorbeau zeului geţii.
Aripa ta inima-mi va săgeta.
Sau vino şi te-aşează pe umăr
Lângă un gând şi vesel şi sec
Voi sorbi, fireşte, zeama de măr.
Miră-te de ce te şi mă-înnec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu