Thrasymachus nu
vorbeste deloc despre acest lucru: el vorbeşte despre lumea puterii fără
cuvinte. El este premergatorul lui Machiavelli, Hobbes, Marx şi mai târziu al
lui Nietzche, care ne spune despre o lume în care materialul sau alte forţe ale
puterii sunt eficiente, iar cuvintele nu sunt, şi unde folosirea unui asemenea
cuvânt ca dreptate înseamnă că cineva care deţine puterea raţionalizează
faptul că o va ţine şi în continuare. „Pentru Socrate, dreptatea reală, dreptatea
la care se ajunge prin dialectică, nu în modul retoric, poate exista doar într-o
lume diferită de aceasta. Dar unde este o astfel de lume dacă cuvântul nu i se
aplică? Este o altă lume sau lumea în care intrăm la moarte? Sau, simplu, este
o comunitate a acelora care ştiu că este mai bine să îndure, decât să impună
dreptatea, oricât de neputincios ar fi
ca şi cuvânt, încă are un înteles, şi să ceri inţelesul este să ceri
puterea, sau ceva de acest gen?[1]
[1] Northrop
Frye, Words with Power. Being a Second
Study of “The Bible and Literature”,
Harcourt Brace Jovanovich, Publishers, Orlando , Florida
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu