Într-un anumit sens, totul
este într-o continuă schimbare. Fiecare zi înseamnă o nouă zi; fiecare clipă
este un moment nou în timp. Filosoful grec, Heraclit, a demonstrat că nu
păşeşti în acelaşi râu de două ori. A doua oară râul este diferit, întrucât a
curs apa pe el, iar persoana în cauză a suferit unele schimbări. Deşi această
observaţie este corectă în unele privinţe, desigur că în realitate -
vrem să spunem că în ambele ocazii - este vorba despre acelaşi râu şi aceeaşi
persoană care intră în el. Există suficientă continuitate în forma râului, ca
şi în forma fizică şi personalitatea celui care şi-a udat picioarele, pentru a
putea spune că fiecare rămâne „acelaşi", chiar dacă au avut loc schimbări.
A identifica schimbările
implică a arăta în ce măsură există modificări în structura de bază a
unui obiect sau a unei situaţii de-a lungul unei perioade de timp. În cazul
societăţilor omeneşti, pentru a hotărî în ce măsură şi în ce fel sistemul se
află în curs de schimbare, trebuie să demonstrăm în ce măsură au fost
modificate instituţiile de bază în decursul unei anumite perioade.[1]
Orice raportare a schimbării presupune de asemenea, a arăta ceea ce rămâne
stabil – ca punct de referinţă pentru măsurarea schimbărilor. Chiar în lumea
aflată într-o mişcare rapidă în prezent, există continuităţi ale treculului
îndepărtat. De exemplu, sistemele religioase principale – cum ar fi creştinismul
şi islamismul - îşi menţin legăturile cu ideile şi practicile iniţiate de aproximativ
2.000 de ani. Totuşi majoritatea instituţiilor din societăţile moderne se schimbă
în mod evident mult mai rapid decât cele din lumea tradiţională.
In acest capitol ne vom ocupa de încercările de a interpreta modelele de schimbare,
care afectează istoria umanităţii în ansamblu; vom discula apoi motivele pentru
care epoca modernă este asociată cu schimbări sociale atât de profunde şi rapide.
O mare parte din schimbările de astăzi sunt globale - fie au loc simultan
în mai multe părţi ale lumii, fie afectează viitorul întregii planete.
Teoreticienii sociologiei
au încercat de-a lungul ultimelor două secole să dezvolte o teorie generală,
care să explice natura schimbării sociale. Dar nici o teorie bazată pe un
singur factor nu poate demonstra diversitatea evoluţiilor sociale umane - de la
societăţile de vânători, culegători şi păstori, la civilizaţiile tradiţionale
şi, în final, la sistemele sociale complexe de azi. Totuşi, putem identifica
cei trei factori principali care au influenţat constant schimbarea socială: mediul
înconjurător fizic, organizarea politică şi factorii culturali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu