Restanțier la muzica iubirii

Mi-a rămas privirea

La candelabrul dintr-un salcâm

Alb ca laptele mamei

Hrănitor pentru fiul ales

(Eu sunt alesul,

Am strigat odată

Și nimeni nu a răspuns,

Dar nici nu a avut forță

Să mă contrazică).

Și din salcâm mi-am zidit casa,

După modelul tatălui

Și bunicului meu:

Salcân și pământ.

Mi-a rămas auzul lipit

De clinchetul apei

Care se prăvale

Fără putere,

Alene și cald

Ca timpul.

Ți-am rămas dator cu un cântec,

Iubito,

De îndată ce mi se vor

Limpezi tăcerile

Am să-l fredonez

(Doar ție).

Începe cu un a,

Sfârșitul unui oftat.