Întreabă pasarea, prin ciripit, cuibul,
cum să te uit când ovalul cuibului a pătruns
in mine
şi am devenit cuib.
Cum să uit
când una erau două mâini
si două au devenit
mâinile noastre
de le-am fi numărat.
dar nimeni nu mai ştia semnul adunării
si nici al şederii
si totul era o continuă mirare.
Mirare de mine,
mirare de tine
miruire de noi.
Si hai sa plângem
sa ne fie milă de noi
si lui să-i fie milă.
Căci numai lui îi e milă.
Altfel şerpii
şi câinii
şi oamenii
ne vor sfâşia.
Si nu vor avea ce să sfâşie
ca eu sunt
de mult mort
in braţele tale.
Adică sunt pierdut in tine.
caută-mă,
găseşte-mă,
scoate-mă
şi la loc pune-mă.
Înăuntru lăuntrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu