Uneltele agricole

Uneltele agricole includeau săpăligi de piatră şi din coarne de cerb, precum şi seceri cu tăişul din lame de obsidian sau din silex. Casele erau construite, în principal, din chirpici sau din stîlpi verticali de lemn cu pereţi de nuiele şi paiantă.

Neolitizarea Europei centrale şi de răsărit a fost relativ rapidă după apariţia unei economii stabile bazate pe agricultură şi pe creşterea ani­malelor în zona egeeană şi mediteraneană, unde clima - mai umedă şi mai rece decât astăzi - a creat condiţii favorabile agriculturii. A urmat neolitizarea zonei temperate a bazinului dunăre­an, până pe la 6000 î.e.n. „Culegătorii de hrană din Europa centrală au devenit agricultori pe la mijlocul mileniului al VI-lea î.e.n. Datele de care dispunem astăzi sugerează o mare răspîndire a populaţiilor mediteraneene până la Dunăre şi Carpaţi. După un mileniu de dez­voltare neîntreruptă, în jur de 5500, în multe zone populaţia s-a dublat.”[1]

Cu circa şape sute de ani înainte de era creştină, “grecii de pe coastele Asiei Mici şi din Grecia propriu-zisă încep o mare acţiune de emigrare, grupuri întregi vin şi se aşază pe ţărmurile Marii Negre, întemeind o serie de oraşe care erau şi cetăţi şi antrepozite comerciale. Pe coasta de apus a Marii Negre ele se ţin lanţ.”[2] La vărsarea Bugului, ionienii ridica oraşul Olbia (Ucrai­na); la gura Nistrului, înalţă ceta­tea Tyras, despre care am vorbit deja. Pe o insula a mării, pe malul apusean al lacului Sinoe, se întemeiaza, Histria; pe locul actualei Constanţa, aceiaşi ionieni fundează Tomis. Dorienii ridică oraşul Callatis, "cel cu ziduri puternice", dincolo de capul Caliacra care - în greceşte înseamnă "stânca cea bună", deoarece golful dindăratul lui oferea un bun adăpost corăbiilor. In acest loc ferit s-au întemeiat doua oraşe greceşti: Bizone - actualul port al Cavarnei - şi Crunoi, numit mai târziu Dionysopolis (Balcic). “Curând, coloniştii-negustori greci au pătruns chiar şi înăuntrul pământului getic şi anume pe calea atât de lesnicioasă a Dunării. Urcând cu corabiile lor fluviul, ei au întemeiat astfel un antrepozit comercial la Barboşi, un altul la Hârşova, şi chiar un oraş la Axiopolis, lângă Cernavoda.[3]

---

[1] Marija Gimbutas, Civilizaţa Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici. Originea şi dezvoltarea celor mai vechi civilizaţii europene, Bucureşti, Editura Lucreţius, 1997, p. 34.

[2] Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. I., Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1075, p. 34.

[3] Ibidem.