Vizită la palatul cu trestii

Nechează zorile, iubito,

Nu te mai gând la ce-a fost,

Apa șterge mereu petele,

Poți să slăbești fără post.

Eu însumi am mâncat numai coji

De salcâm și din vajnic stejar,

Voiam să mă vezi nalt și rotund

Nu cum îmi fierbe sângele-n jar.

Tu treceai nepăsătoare spre deal,

Te plictiseai și veneai iar la vale

Nu știam de  mă știi sau te prefaci

Că nu-mi auzi fluieratul a jale.

Totul a fost ambigu pân-a plouat

Și curgeau ape din cer fără rost

Priveai spre mine și tremurai vargă

Apoi ai pătruns ca-ntr-un vechi adăpost.

De atunci aștept diminiți și-nserare

Cu gândul la ploaie și la îngheț

Dacă tot susții că sunt rege,

Vino la palat cu-un buchet de răsfăț.