Si s-a ascuns şi luna,
întunecată de pacatul
bătrânului Adam.
de-am fi rămas în beznă
de nu s-ar fi născut
frumos prinţ al păcii
solomonar nebun.
Cine-ar mai fi şoptit,
vino din Liban, mireasă.
Şi tu nu eşti neagră,
dar eşti frumoasă,
şi tu nu eşti albă,
dar eşti frumoasă,
şi eu nu sunt tânăr,
dar sunt frumos,
şi eu nu sunt suplu
dar sar prin poeni
şi vin pan la tine,
domnisoară mireasă
şi te găsesc întinsă
ca un semn al
mirării
peste cearşaful de iarbă.
Fat Frumos te-a legat,
Muma Pădurii,
Vechiul păcat
sau hunii călăreti.
Domisoară Dimineaţă,
te dezleg de păcat,
lângă inima mea de haihui devotat
Sfântul din calendar
o cheie mi-a dat.
Chiar nu simţi că cerşesc sã spui
cum a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu