Realismul socialist e în plină
desfăşurare. Nina Cassian publică culegerea de versuri An viu, nouă sute şi
şaptesprezece, evocare a Marii Revoluţii din 1917 şi a ecourilor ei în
lume. Dumitru Corbea publică poemele Doftana şi Balada celor patru
mineri - evocări ale jertfelor trecute şi prezente ale comuniştilor pentru
libertate şi pentru edificarea noii industrii socialiste. Poemele încorporează
simboluri şi metafore folclorice, urmînd modelul unor balade precum Mioriţa,
Meşterul Manole şi Corbea. Sunt
discursive şi prolixe. George Dan debutează cu culegerea de balade şi poeme Bună
dimineaţa! Probabil era bună
dimineaţa în care se trezise el, oamenilor din noua Românie le era ceva mai rău
decât lui George Dan. Culegerea, consemnează dicţionarul
citat, cuprinde în genere versuri de
adeziune la fluxul de înnoire al ţării, scrise sub dominanta retorică şi
alunecînd adesea în locuri comune.
Vine
însă puternic din urmă Dan Deşliu, care se afirmă ca poetul epocii de avânt
revoluţionar, prin patru plachete de poeme militante apărute una după alta, că
doar se inventase banda rulantă: Lazăr de la Rusca, Goarnele inimii, Cântec
pentru legea cea mare şi Poezii (Cântec pentru slava lui Gheorghi
Dimitrov...). Lazăr de la impus un
personaj cu o lungă carieră în literatura contemporană: comunistul vizionar
ucis mişeleşte de duşmanii de clasă.[1]
Evident, o minciună. Cine era însă Gheorghi Dimitrov pe care-l cânta poetul
comunist? Era un comunist bulgar, trăitor din 1923 în Uniunea Sovietică. În
1933 a fost judecat în
procesul incendierii Reichstagului din 1933, apoi a fost schimbat de către
autorităţile sovietice pentru câţiva aviatori germani care se pregăteau în secret în Uniunea
Sovietică. A primit cetăţănia sovietică şi a fost numit preşedinte al Cominternului în perioada Frontului Popular. El fusese deci şeful tuturor comuniştilor
români formaţi la Moscova. Unul din obiectivele Cominternului condus de
Dimitrov era dezmebrarea statului român în cinci zone -Moldova, Dobrogea,
Muntenia, Banat si Ardeal, considerându-se că România este un stat imperialist,
iar aceste regiuni… nu-i aparţin, adică el nu există!
Să
cităm câteva versuri ale lui Dan Deşliu pentru a ne putea da seama de valoarea
literaturii promovată de realismul socialist: Alelei,
boieri hapsâni,/ Face-v-ar vântul ţărâni,/ Că aţi fost până mai ieri, /Mari şi
tari peste averi.//
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu