Socrate către curtezana favorită

Nu te atinge de mătrăgună,

Iubito,

Îți vor mirosi mâinile

A neputință,

Inima își va ieși din matcă

Iar mintea nu va mai funcționa în zig-zag

(E singura rază care se coboară în perpendicularul

Țărânii).

Ferește-te de un singur gând,

Nu va face pui niciodată.

Mai caută pe colțul pernei

Sculptura în puf

Lăsat de te trupul meu adormit

Și vei afla răspuns

La mișcărea planetelor

În jurul Luminii.

Astfel se găsește

Desăvârșirea

Mișcării spre sine.

Și eu am am privit în zare

Pocalul gâlgâind de cută:

Doar forma vasului scăldată-n proporții

Avea logică.

Dacă sorbeam ajungea pe tronul

Dreptății doar golul.

De se va întâmpla

Să te întrebe cineva cum am fost,

Trimite-l la prietenul Plato,

El îi va spune că întrebările mele

Miroseau a anafură

Nu a moarte.