Perfecțiunea cercului

La marginea unui lac,

Pe vârful unui munte pleșuv,

Unde se cuibăresc vulturii,

În oglinda unei fântâni.

Nu te depărta,

Nu fugi.

E un drum de țară înămolit

Cu tălpile alunecând,

Cu blestemata de clisă,

Șterge transpirația

Și mai înaintează un pas.

Încă unul

Și încă unul

Până la câți sunt necesari.

Nu număra norii

Nici fulgerele ploii,

Nimic să nu nu numeri:

Când ajungi la infinit

Se mai poate adăuga unul.

Totul are rostul

Să te întâlnești

Cu fratele tu.