”Linguiști al de d. Oblak își
închipuiesc a fi grozavi, când compară, bună
oară, graiul țigănesc d`a-dreptul cu sanscrita sau cu vedica, în loc de a se mărgini cu vre-un
dialect pracrit, după cum o cere bunul simț.” (B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum magnum romaniae, Bucuresci,
1893, tomul III, p.XXX).[1]
”Într-un zapis din Buzău din
1780: „eu având o Țigancă în Țigănia episcopiei, măritată după un Ioniță
Lăutaru, fecior Barangăi.” (B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum magnum romaniae, Bucuresci, 1893, tomul III, p.XXX).[2]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu