Fără cuvinte nu avem protecție

„...Superstiţiile  supravieţuiesc   deoarece,   deşi   derutează opiniile celor mai luminaţi membri ai colectivităţii, ele încă se mai armonizează cu gîndurile şi cu simţămintele celorlalţi, ale celor care, cu toată instrucţia care dă impresia de civilizaţie, în fundul sufletului au rămas sălbatici, barbari." ¹ Mulţi dintre cei educaţi nu-şi dau seama aproape deloi de realitatea supravieţuirii acestor relicve şi înţeleg şi mai puţin că propria lor comportare este modelată de mîna ne văzută a trecutului. „Numai cei conduşi de cercetările lor spre acest aspect", adaugă Frazer, „pricep că pămîntul pe care călcăm este, dacă vreţi, un fagure plin de puteri nevăzute."

Suprafaţa societăţii, ca şi cea a mării, admite antropo­logul, poate fi într-o perpetuă schimbare, dar adîncurile ei, ca şi adîncurile oceanului, rămîn aproape nemişcate. Numai dacă ne scufundăm în fiecare zi în acele adîncuri putem să intrăm în contact cu semenii ; în cazul particular al limbii, numai renunţînd la avantajele vreunui sistem particular de simboluri ştiinţifice, numai bînd din apa aceluiaşi şuvoi ne­sterilizat, putem împărtăşi viaţa comunităţii. Dacă norii tradiţiei lingvistice acumulate s-ar rupe deasupra noastră pe cîmp deschis — în strădania comunicării, în tentativa inter­pretării — puţini sînt cei care ar avea la îndemînă, cel puţin în momentul de faţă, măcar un mijloc rudimentar de protecţie.”

I.A Richards