Herghelii în
goană
Tropăie pe
acoperişul
Fostei case din
lemn,
Ploaia nechează
fericită –
Iapă în călduri,
Doar două zile va
primi
Fecundarea
norilor.
O mierlă
Cântă de parcă
prin
Satul lor n-ar
ploua,
Margareta firavă
dansează
Împinsă încolo
Şi încoace
De stropi
invizibili
Şi de cântecul
meu
Murmurat.
Cucu nu şi-a
găsit perechea,
O tot cheamă
Dar ea se preface
că nu ştie
Limbi romanice.
Eu însumi
Nu mai ascult de
nimeni,
Ploaia bacoviană
îmi e străină
Cum străină îmi
era
Şi profa care
habar n-avea
Pentru cine am
scris elegia
Cu fulgerul care
despică adolescenţa.
Nu mai plouă
De mult în silabe
romantice,
Negrii din
america sudistă
Nu mai prelungesc
vocalele
Doar bubuie în
timpanele foştilor stăpâni.
Mi-am ascuns
durerile
Într-o basma
ruptă
Anume să le pierd
pe drum.
Pici, pic, pic.
Am redevenit
vesel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu