Melancolie matinală

O infinită mare de verde,

Unduită ca un cearşaf

După noaptea nunţii.

Albastru deschis, obosit,

Cum sunt ochii mamei

Care-şi aşteaptă fiii.

O infinită mare de

Ceaţă încremenită,

Tăcerea dinaintea sentinţei.

Tu dormi

Cu o mâmă sub braţul

Dunării,

Transpirată ca marea după furtună.

Pe acoperişul lumii

Se trage la sorţi preţul iubirii.

Când nimeni nu mai vrea

Să primească duh,

Carnea de jertfă

Se vinde după bănuitele

Pofte.

Am să te duc în oraşul

Nezidit încă,

Vom trage poteci

Dar nu vom lăsa

Să pătrundă minciuna.

Nu-ţi voi jura

Iubire veşnică,

Semnată e sentinţa

Cu suliţa

Înmuiată

În sângele

Nobil.