Ești inteligent ca bobul de grâu
Care știe deosebi primăvara
De înșelătoarele toamne,
Și nu lasă năpraznicul ger
Să-i intre în oase.
Faci de rușine
Șiretenia unui vulpoi,
Furnica poate lua cu folos
Instrucțiuni de la tine,
Leoaica flămândă te poate întreba
Dacă o va duce mirosul păduri
La hrană.
Sunt încântat de ordinea
Pusă de tine
În cuvintele mele
Alunecoase,
Răzlețe,
Nesigure,
Șovăitoare,
Zemoase
(Biete umbre ale cornului de melc
Bătut de răcoarea frunzelor).
M-ai întrebat ce caut seara acasă
Și ce ar putea vorbi
Un bărbat înțelept
(Asemeni întrebărilor mele)
Cu o muiere.
Nu de Xantipa e vorba, tinere,
Ci de nodul
Pe care știu să-l facă femeile
Când bandajează rana.
Atunci
Chiar și sufletul vibrează
Ca întâlnirea putregaiului
Cu lumina unui licurici
În noapte.
Se aude cum respiră
Daimonul.
Nu există loc pentru abur
În tabloul elementelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu