Tot pentru Enkidu

Doar ai deschis uşa,

Domnule,

Şi lumea a avut în faţă

Podeţul salvării.

Azi,

Doar ai ridicat pleoapele

Şi Pământul întreg

A râs fericit

De razele blânde

(Şoapte de mamă, aşteptări de bărbat).

Am văzut, Domnule,

Cum se cuibăreşte

În fragil echilibru,

Bobul de rouă

Pe o narcisă.

Petala ei respira

Culoarea edenului etern.

Voi adormi, Domnule,

După ce-ţi voi trimite

O negândită rugă

(E tremurul lui Aaron când a intrat în cort):

Ai grijă, Doamne,

De prietenul meu Enkidu.

Are suficiente lacrimi pământul,

Sunt jertfe pe altar

Mai mult decât cere nevoia.

Mai deschide o dată

Ochii spre el.

Încă o minune a ta

E ca o suflare de abur).

Este un semn al Unsului

Să vindece doar cu atingerea

Hainei.

Nu da pământului,

Sfântule,

Tristeţea prietenului meu,

Enkidu.