Cine zice că nu
este
Tu zici că sunt
rege,
Eu știu că ești
prințesă,
Râd macii de noi
Până li se ofilesc
petalele.
Am întrebat râul
Ce rost are
curgerea,
Iar el mi-a vorbit
despre timpul
Când nu erau decât
sus și jos
Ca în îmbrățișarea îndrăgostiților.
Era gata-gata
Să se supere Creola
Când am întrebat-o
Care-i marginea
regatului meu.
Eu, eu,
A răspuns,
De la mine și până
la mine
E distanța de la
Soare la Lună,
Iar Luna are o
oglindă minusculă
În care se vede
Întregul.
Ochii tăi, de pildă,
Apar ca verdele din
adâncul mării,
Marea ca o iubire
de după amiză.
Cam la ceasul când
viseză
Copilul
Sânul mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu