„Ce înseamnă a stabili raporturi de la cauză la efect între două fenomene singulare? A plouat mult şi trifoiul a crescut mare. Cum am putut ajunge să formulez un raport de conexiune între aceste momente? Evident, numai pe baza propoziţiei necesare că umiditatea ajută vegetaţiei. Cîtă vreme n-am acest aviz favorabil de la intelect, raportul de contingenţă nu se poate constitui. O pisică neagră păşeşte pe sub candelabru şi acesta se stinge brusc. Fenomenele sînt contigue ca acelea din istorie, nu-mi trece de loc prin gînd totuşi să accept vreo conexiune între ele, fiindcă sînt încredinţat că pisicile nu sting focarele electrice. Admit că împărăteasa Maria-Luiza a dat naştere regelui Romei iar nu unei statui nu numai în baza documentelor, ci fiindcă acest lucru e posibil biologiceşte. Dimpotrivă, acceptînd ca un miracol imaculata concepţiune, omul de ştiinţă respinge o astfel de geneză nesusţinută de nici o judecată universală. Nici o relaţie genetică nu se poate enunţa în istorie fără o premisă majoră, subînţeleasă. De aş afirma că atunci cînd a izbucnit un război au înflorit ca niciodată toţi merii, nimeni nu mă va lua în serios, ceea ce înseamnă că toată lumea e de acord că nu poate fi, sub speţa universalităţii, conexiune între războaie şi înflorirea merilor. Dar dacă explic Revoluţia Franceză prin carenţa pîinii, asta da, e cu putinţă, pentru că subnutriţia provoacă răscularea mulţimilor. ”
G. Călinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu