Te voi duce cândva pe uliţă
(Noi îi spuneam linie,
Că aşa a tras prinţul Ştirbei
Cu dreapta şi dreptul lui
Semn pe moşie)
Şi-ţi voi cânta romanţe
Cu glas răguşit.
Din târgul cu praf
Care acoperea gloduri colţuroase
N-au rămas decât
Buricele degetelor mele
(De când mă ştiu am fost mai tare
Decât bolovanii aruncaţi
La întămplare de fiii mamelor
Fără de judecăţi şi credinţă).
Prin strada Latină
Am ieşit (sărind garduri, pârleze
Şi pagini cu nemiluita)
În strada Italină.
Dante m-a împins cu blândeţe
De fals călugăr iezuit
(În poezie se admit, uneori,
Pleonasme),
Petrarca dansa după melodii moderniste,
Un altul îmi spunea
Ce frumoasă e giovineţa.
Nu mi-a rămas,
Creola, decât
Să cânt senectutea
Trecând prin Cişmigiu
(Venind dinspre Luterană).
Nu plânge, copilo,
Tinereţea e scurtă,
Doar bătrâneţea ştie cânta
Eternitatea.
Deci: unu, doi, trei,
Şi:
Chiar la apus
Cerul e sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu