Nu mai da ocol lacului,
Zânele de mult nu mai ies
Din ape,
Iar greucenii ocolesc pădurea
Ca necuratul tămâia.
Nu mai lăcrima pe poteci,
E învăţat praful
Cu stropii de ploaie,
Norii se scutură
Şi în ziua de paşti,
Semn că e ceva în neregulă
Printre muritori.
Mai bine aruncă năframa,
După ce ai frecat-o de sâni,
Vom zbura peste munţi,
Peste nori,
Peste noi.
Cineva sus,
Mai sus decât susul susului
Ne aşteaptă.
Mamă şi tată va fi
Pentru cei învăţaţi
Să nu caute în lac fericirea
Şi nici în tămâie încinsă.
Sus,
Sus în cer
Ne-a păstrat
Un ungher
Luminat
(Schiţă de palat).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu