Atunci treci peste ani, peste numai cîţiva ani, şi-ţi spui : ce frumoasă este cultura, făcută aşa de către „desculţi" şi administrată de oamenii bine îmbrăcaţi ! Cît de binefăcătoare sînt instituţiile, organizaţiile, diplomele şi cuminţeniile, dacă pot fi făcute să se încline în faţa „dezordinii" acesteia, de neasemuit cu nimic omenesc sau ceresc, care e spiritul în act.
Maiorescu, marele rînduitor, undeva steril, se înclină în faţa însufleţirii şi neorînduielii eminesciene. El, care era născut pentru toate preşedinţiile, spunea despre Eminescu, într-un ceas din 1889 cînd nu-j mai păsa de suveranii zilei şi decoraţiile conferite de ei, cum că avea ceva regal în el. „Rege el însuşi al cugetării omeneşti, care alt rege ar fi putut să-1 distingă ?"
Constantin Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu