Incapacitatea de-a fi trist

Nici astăzi, prieteni,

Nu pot gândi moartea,

Chiar dacă în urmă cu două mii de ani

(Cu aproximaţie,

Că dacă nu dădea Newton cu echerul

Şi compasul,

Ca să-şi măsoare

Nasul,

Număram după lune şi semne

Să ne iasă-n blesteme.

Deci, gata cu rima,

Gata cu ritmul,

Dansez de fericire.

Ni s-a spus

(Cea mai autorzată dintre voci,

Aici nu e de glumă,

Când îi pronunţi numele

Lumina trebuie să despartă

Răul de bine,

Să te naşti din nou

Din pântecul Spiritului

Şi să vezi ce muritor eşti

Chiar pe lângă firul de iarbă,

Ca să nu mai vorbim de ceahlăi şi himalaie)

Că nu avem ce căta printre morţi

Pe cel viu.

Aşadar,

Aşa dar nu s-a mai pomenit de la facerea lumilor,

De la gândirea lor,

De la însăilarea pe ghergheful infinitului,

Numai bine de spus:

Slavă în Cer

Bucurii pe Pământ,

Tocmai a înviat

Mântuitorul.