Marea, zodia inceputului
Cât te iubesc, nemărginire,
Indiferent de forma în care pozezi
Sau te ascunzi:
Cer nesfârsit
Care-mi arată dimensiunile
Neînchipuirii,
Pământ care se termină unde începe,
Apă din care s-a scos hrana primului
Și ultimului om
Carnea din care l-ai extras pe Adam,
Bunul și tristul meu străbunic.
Un pescăruș îmi arată
Că sunt deasupra lui
Cu tot zborul rasei lui fără teamă.
Eu am vocația tristeții
Și știu să mă întreb de unde viu,
El cunoaște doar hrana
Și semnele furtunii.
Iți amintești, iubito, de noaptea
În care fulgerau planetele
Trimțându-și bezele?
Ai promis că nu vei uita
Ochii mei care semănau cu adâncul apelor.
Azi, privind cum se sparg valuri
De țărm
Am învățat
Prima literă
Din alfabetul eternității.
Numără până la doi
Și oprește.
Degetele următoare
Ne vor aminti că ne așteaptă
O altă mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu