Psalmul 51

Nu mai am să-ţi cer nimic,

Dumnezeule,

Că mi-ai tocmit oase tari

Ca meşter priceput ce eşti

Şi fără seamăn.

Doar mila Ta mai mi-este necesară.

Nu prea am făcut rău oamenilor

(La ce lovituri mi-au dat,

Am răspuns cu zâmbete şi voroave,

Şi-i mai urecheam cu un epitet-două;

De vor să-mi cer scuze,

N-o să mă doară gura).

Doar mila Ta îmi este necesară.

Mi-ar mai trebui şi puţin adevăr

Dar se poate şi fără să-l numeşti,

Că nici tu n-ai vru să i-l spui lui Pilat

Mură-n gură.

De parcă l-ar fi primit altfel

Decât primise Irod

Capul lui Ioan pe tavă

(Nu cred că era de aur, era vreo tigaie

Aruncată,

Că era cam zgârcit cu mesenii,

Tocmai investea în Palatul Iudeilor).

Doar mila Ta îmi este necesară.

O inimă curată de-mi zideşti,

Nu bag mâna-n foc

Că n-aş scrie pe pereţi

(Eu sau alţii)

Fel de fel de bălării.

Nu mai am puteri să înşir cuvinte,

Deci

Ai milă de mine, Dumnezeule,

În marea ta bunătate,

Ai locuri multe în sânul Raiului,

Lasă-mă şi pe mine

Sub un lăstar.