Era o luptă acerbă,
Putea fi absurdă,
Dar în natură nimic nu-i absurd,
Tatăl seamănă cu fiul,
Iar fiul se adaugă altui fiu.
Darwin părea om serios, cu firea întreagă
Și cu fire albe în barbă,
Îmi pare rău de el că a avut o idee fixă
Și în căutarea unei verigi lipsă
A vrut să-mi bage belciug în urechi
Și să-mi dea o coadă –
De unde și vocația securiștilor
De –a se ține de mine),
Dar realitate, crunta realitate
Ante decembristă și post decembristă
(chiar prost, prost-decembristă)
Demonstrează că tu nu ești fiica lui Darwin,
Fie el chiar Charles,
Iubito.
Norii erau într-o superbă luptă
Fără învingători și învinși.
Ți-am spus că bunica se trăgea din
Neamul Dunavăților
(Am dovezi, acte scrise).
De la mine pentru tine
Se plimbau păsările acele albe-gri,
Albe-albastre,
Încărcate cu aburii iubirii.
Dinstre Dunăre spre munți.
Înalți munți, large câmpii
Are dragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu