„Căci într-adevăr, cei fără învestitură exterioară, tocmai ei au fost de cele mai multe ori cei care au dat învestitura ultimă în cultură, în primul rînd vine Homer, rapsodul, şi pe urmă apar alexandrinii — în frumoasele grădini ale lui Ptolemeu, printre manuscrisele adunate cu pietate —, să pună ordine în lucruri, ba să pună chiar accente şi spirite peste cuvintele rapsodului, care poate nici nu ştia să citească bine, necum să scrie după regulile unei gramatici încă neexistente.
Întîi este folclorul şi întîi vine petrecerea culturii prin cugetul propriu întîmplată în cazul lui Eminescu, pe urmă vine o „Junime", care putea foarte bine să nu însemne mai nimic, cum nici nu fusese într-adevăr prea mult pînă la Eminescu şi Creangă. Iar ceasul fericit al culturilor naţionale este acela în care Maioreştii nu au întîrziat prea mult, ba într-un fel cînd au fost şi altceva decît contemporani cu creativitatea adevărată : cînd i-au fost sprijinitori şi au alintat-o, în nemîngîierea ei.”
C. Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu