Plopul e născut din apă
Și cer,
Frunzele lui sunt sensibile
Ca un adolescent
(Nu știe ce-i fericirea,
Nimeni nu-l întreabă de ce crește).
A pierdut și vremea
Când i se tăia trunchiul
Ca să dea-n primăvară
Sute și sute de ramuri firave
(Nuiele pentru coșuri
De strânsură).
Te poți îndrăgosti de el,
Crește repede,
Te întrece și-i vezi copiii
Renăscuți fără lacrimi.
Iubește-l.
Din el nu se fac scânduri
De putrede coșciuge.
Arde degeaba.
Dacă vrei să știi ce va fi după
Ascultă focul care scoate scântei.
Fiecare creangă de brad
Se înclină
Amintind răstignirea.
Stele pe cer
Au miros de rășină.
Pururi iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu