Aș dormi, dar nu cu fața-n sus,
Lumina e prea puternică
În luna mai,
Pământul îmi simte păcatul
Și m-ar trage-n adânc.
Știu adâncul,
M-a chemat înspre el
Înainte de naștere,
Își făcuse mâna cu frații mei,
Credea că va face casă și cu mine
Până am scos un țipăt
Auzit chiar de tatăl luminilor.
Aha, mi-am zis
(Înainte de-a învăța zicerea,
De- a rostui rostul
Și de-a fi guralivul gurilor),
Dacă e pe strigatelea,
Lasă pe mine.
Auzi-mă, Cerule,
Eliberează-mă, Pământule,
Învăluie-mă, Duhule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu