Doar tu îmi știi
Rănile din tălpi
Când pășeam în urma plugului.
Era seceta cât o zi flămândă,
Crăpase pământul ca obrazul buncii
După moartea copiilor,
Ca trunchiul stejarului lovit de blestem.
Doar tu mi-ai văzut
Coatele rupte
Cu sângele tânăr țâșnind
Ca jetul copilului
Strâns în fașă.
Nu voisem decât să văd cum fată iapa
Și cum se înalță în patru picioare
Mânzul aburind de soarele din el.
Doar tu mi-ai auzit gemetele
Când genunchii erau carne vie,
Doar pleoapele mai puteau să se miște
(Le mișcau boabele de plâns
Care curg toadeauna spre miezul pământului).
Voisem să număr vulturii
Și să privesc unde-și depun soațele lor
Ouăle.
Doar tu știi toate aceste nimicuri
Dătătoare de viață,
Născătoare de întrebări,
Cauze ale nemuririi.
Doar tu ai legat rănile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu