Câte lumi sunt pe dealuri,
Iubito,
Chiar înainte de-a deschide tu ochii.
Dormi şi visează la regele David,
Eu îţi voi croi palate din nori.
Căutam aseară nemurire spre cer,
Era negru, dar nu apăsat,
Se lăsa desluşit printre iţe,
Mai mult voal decât cobe năframă.
În sfârşi am zărit şi o stea,
Dar ştiam că ajunge un punct
Ca să rotunjeşti
În jurul lui universuri,
Mai ales de poţi să rimezi ca Mihaiul
Pe iată-l cu tatăl.
Am întrebat de pot face orice şi ce voi
Cu darul primit de la soartă
Şi de îndată ce-am fost cuviinţat
Am scris numele tău
Pe ecranul iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu