Grafia păsării îndrăgostite

Ne vom îmbăta de zborul pescărușilor

Singurele ființe

Înrudite cu omul:

Ei părăsesc țărmul,

Înfruntă furtuni

Și se întorc de unde au plecat

Povestind aventuri.

Eu însumi, la întoarcere

Am să pictez vântul,

Cum roade el din nisipul

Infinitului nestatornic.

Voi vorbi despre o scorbură

Dintr-un castan

În care aș fi vrut să-mi fac locuință,

Chiar fructul lui mi-ar fi fost de ajuns.

Tatăl meu, nemuritul,

Mi-a dat totdeauna mai mult

(Visam o odaie și mi-a dat trei:

Una pentru efemerul meu trup,

Una pentru spălarea picioarelor

Iar cea de a treia perntru privitul cerului).

În palatul cu ieșire la mare

Voi număra pescărușii.

De când m-am trezit

A trecut doar unul.

Știu și de ce:

O aripă erai tu,

O aripă eu.

Dumnezeu era zborul.