Ce seară, Domnule, ce noapte!

Bat clopotele a turbare, Domnule,

Curg lacrimi din limbile lor de plumb.

Tatăl însuși își va acoperi fața.

Ce zi ai în față, Domnule,

Ce zi fără surprize,

Iar tu ai vrea să fie altfel.

Pentru tine.

Pentru ei.

Pentru mine.

Încă nu știu de e bine

Că Pământul a înghițit sângele scurs.

Urlă sângele lui Abel,

Sângele celor morți pe nedrept.

În seara asta vor încremenii oasele

În mausoleuri,

La Mărăști, Mărășești

Și în alte locuri cu Mare și Mării văduve

Sau orfane

Va fi tăcere.

Ce otravă aș fi băut astăzi, Domnule,

Ce chinuri mi-ar fi brăzdat trupul,

Ce borhot ar fi fost creierul meu

De n-ai fi stat cuminte pe cruce.

De-aș putea, Domnule,

Te-aș da jos,

Dar nu am habar cine în locul tău

S-ar urca.

Fiu al fricii,

Făptură a firii,

Tremur și tac.

Ce noapte te așteaptă, Domnule.

Singura scăpare vine peste

Trei zile.

Neînchiate:

În bunătatea ta le-ai scurtat.

Ce daruri mi-ai dat, Domnule,

Ce zile mi-ai pregătit, Presfinte.