Mărțișor de Tudor

Un ministru l-a trimis la pârnaie

(Nu chiar de pomană,

Că Tudor suna cu goarna

Să-l audă nemții,

Ceea ce nu se făcea pentru un gorjean,

Chit că Oltenia fusese ocupată

De austrieci, nu de friți).

Se susținea că primise bani cu banița,

Fiindcă pe vremea aceea, dragii moșului,

Scriitorii se vindeau scump

(Cam cum se vând acum jigodiile din part-la-menturi),

Iar lui Carolică al doilea

(vorba vine, că el a fost al ultimul

Din multe puncte de vedere)

I-a zis de la obraz:

N-aș cam da mâna cu matale pe gratis

Că amândoi suntem și foști pușcăriași

Și cam negustori,

Dar matale furi cu vagoanele.

Orice s-ar zice,

Precum se vede mai sus,

Pe vremea aia

Arghezi era o valoare,

Iar leul era leu.

Acum se vorbește în șoaptă

(Ca să se înregistreze mai greu)

Că miniștri culturii

Cred că arghezi e

Un fel de aghiazmă ungurească.

Ioi, ioi, ioi,

Așa vorbea bunicul franțuzește

Când vedea câte-o unguroaică pe drum

(Că erau câteva bucătărese prin sat,

La cei mai înstăriți, nu casa și unguroaica).