Diferenţa dintre vorbă (limbajul profan de care ne folosim zilnic pentru a ne putea comunica nevoile de supravieţuire) şi Cuvânt (limbajul sacru sau poetic, cel cu dimensiuni metafizice şi, când este cazul, încărcat de conotaţii spirituale, divine) nu este o descoperire a secolului XX, iubitor de nuanţe şi defalcări. După J.B. Taylor, episcop de St Albans, Cuvântul lui Dumnezeu este folosit în Vechiul Testament de 394 de ori “cu referire la o comunicare divină care vine de la Dumnezeu pentru oameni sub formă de poruncă, profeţie, avertisment sau încurajare. Formula obişnuită este: ”Cuvântul lui Iahve i-a vorbit (lit. ”a fost”) lui…”, dar uneori cuvântul este “văzut” ca într-o vedenie (Is.2:1; Ier.2:31; 38:21). Cuvântul lui Iahve este o extindere a personalităţii divine, investit cu autoritate divină şi trebuie ascultat de îngeri şi de oameni (Ps.103:20;Deut.12:32); el dăinuieşte pe vecie (Is.40:8) şi odată ce este rostit nu se poate întoarce neîmplinit (Is.55:11). Este folosit şi sinonim pentru legea (tora) lui Dumnezeu în Ps.119, unde se referă la cuvântul scris şi nu la un mesaj verbal.
În Noul Testament redă doi termeni: logos şi rhema, cel dintâi termen fiind folosit în mod suprem cu privire la mesajul Evangheliei creştine (Marcu 2:2; Fapt.6:2; Gal.6:6), deşi şi al doilea termen are acelaşi sens (Rom.10:8; Efes.6:17;Evr.6:5,etc). Domnul nostru a rostit Cuvântul lui Dumnezeu ( în pilda semănătorului, Luca 88:11; vezi şi Marcu 7:13; Luca 11:28), dar în Evangheliile sinoptice El a folosit întotdeauna pluralul când s-a referit la mesajul Său (“cuvintele Mele”, Mat.24:35, şi textele paralele; Marcu 8:38; Luca 24:44). În Evanghelia a Patra, însă, este întâlnit frecvent singularul. Pentru biserica primară, “Cuvântul” a fost mesajul revelat de Dumnezeu în Hristos, mesaj care trebuia predicat, răspândit şi ascultat. Era cuvântul vieţii Filip.13:26), cuvântul împăcării (2 Cor.5:19), cuvântul crucii ( 1Cor.1:18).[1] Faţă de o însemnătate atât de mare ni se pare limpede responsabilitatea celui care vorbeşte sau scrie, altfel decât ca să răspundă unor nevoi inerente supravieţuirii momentane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu