de Eugenia Miulescu
Din ceruri noaptea
Se prăvălea agale
Pământul să-l cuprindă
Îmbrăţişare sfântă
Cu totul să pătrundă
Misterios şi tainic
Zidul cetăţii-n care
Doar visul mai veghează
E visul singuratic
Poetului de strajă
Sărac aflat pe lume
Cu lira acordată
Singur printre străinii
Înveşmântaţi în noapte
Să-nalţe o rugă toată
Eternului său Tată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu