Somnul de după amiază

În țara din care vin eu

Soarele confirmă legea gravitației

Și te pocnește exact în cap

Iar mortalitatea depășește

Media globală.

Dar ce lumină, iubito, ce lumină.

Am adormit odată cu ochii deschiși

(Sau poate am visat)

Poposeau vulturii pe umerii mei,

O vrabie și-a făcu cuibiul

Între umăr și gât,

Cum îți ascunzi tu lacrimile când dorul

Este mai tare decât așteptarea.

Dar ce lumină, iubito, ce lumină.

Sparge carapacea, lovește cu săgețile tale,

Am poruncit vulturului,

Dar nu te lega de cuibul iubirii.

Rupe ficatul, chiar de nu va crește la loc,

Dar lasă-mă să le văd creșterea.

Dar ce lumină, iubito, ce lumină.

Și tu ai deschis ochii.

Nu puteai lega cuvintele,

Așa cum tatăl unui sfânt n-a putut povesti

Ce nume va da fiului născut din minuni

Până nu i-a auzit țipătul.

Am dormit, iubito, am adormit așteptându-te.

Dar ce lumină, iubito, ce lumină.