Mânza mea

Mânza mea cu stea în frunte

Îți dau ție câmpu-ntins

Să-l faci către ceruri punte

Înainte de-a fi nins.

Să fii iute ca și mă-ta

Care te-a adus pe lume,

Armășari și-au pierdut bâta

Când au vrut să-și facă nume.

Ca să-i moștenească steaua

Se credeau zmei de grumaz.

Numai mie mi-ai luat șeua

Și-o păstrezi demnă și azi.

Și când te-oi lua la plimbare

Ai să simți că sunt ușor,

Drumul va coti spre mare.

Peste munți vom trece-n zbor.

Mânza mea cu stea sub limbă

Când nechezi apare luna

Glasu-n flăcări mi se schimbă

Printre stele tu ești una.