Ea știa totul despre mine,
Mă cunoaștea înainte de-a fi avut
Propriu-mi nume,
Avea habar de ce fac nazuri
La laptele mamei
Și de ce nu voiam să rostesc cuvinte.
Râdea de mine când
Săream într-un picior
Sau mă prefăceam cocostârc,
Deslușea bâlbâielile mele
Cu abî-a-hîc, alaa-hî-ac.
Mergea înaintea mea cu un pas
(Devenisem deja adolescent)
Își mișca nurii a provocare,
Devenea invizibilă după voie,
Apoi apărea goală în așternut
Și mă desmierda.
La tinerețea voiam să-i sucesc gâtul
Și s-o supun,
La maturitate aș fi plimbat-o la braț
Acum, la senectute, m-aș fi lăudat
Că mi-a dăruit cel mai râvnit din trofeie.
Doamnelor, domnilor, vă spun adevărul:
Nici nu m-am atins vreodată de ea,
Deși a dat dese semne
Că ar ceda.
Știam că e pururi fecioară
Iar dacă nu e, nu mai e
Și se ascunde
Sub alt nume
În patul și visul oricui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu