”Conştiinţa românească
a voit să dea celui mai mare poet al ei o obârşie fabuloasă. Dar pentru că
misticismul genealogic a devenit din ce în ce mai prudent, nimeni nu se gândeşte
ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas, să tragă
pe Eminescu din sângele balaurului din poveste, dintr-un zmeu sau măcar din
Buddha. De asemeni, lipsind orice veşti scrise din recea noapte scitică, rămâne
oricum hotărât, că poetul nostrum nu poate coborî din Brig-Belu sau nebunul
Boerebist, precum nici din Zamolxe, nici din Baba Dochia. Sângele său subţire
cere însă o origine aleasă, străveche şi îndepărtată, fiind îndoială că un căminar
moldovean şi o fată de stolnic ar fi putut da fiinţă întristatului contemplator
al Luceafărului.”
G. Calinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu